Archive for the ‘Mioritice’ Category

h1

O, Bush frumos!

aprilie 3, 2008

Căutam o poză cu domnul Bush de la sosirea în ţară, şi în timp ce scriam “venirea lui..”(Bush bineinteles) calculatorul (motorul de cautare yahoo) imi dadea urmatoarele sugestii (tin sa mentionez ca prima a fost venirea primaverii:)) – adevarul e ca primavara a venit cu Bush la noi, sau a venit ca sa-l intampine pe Bush, încă nu m-am hotărât)..venirea lui Iisus Hristos, venirea lui Ceausescu la putere:)) Uite că există alţii mai celebri ca Bush, sîc :p

Scopul acestui entry este de a vă împartasi sentimentele mele provocate de venirea lui Bush. De cum a pasit presedintele american pe tărâm romanesc, parca m-am mutat in Hawaii cel putin, desi ma gandesc serios la o combinatie intre Las Vegas, Dubai si Paris. In acel moment am simtit cum toate problemele mele s-au rezolvat, cred ca la fel si ale voastre. Chiar si oamenii strazii cred ca au simtit cum li se umple stomacul si cum brusc locuiesc într-o vila, langa un semineu.

Anyway, sa revenim la ce a adus venirea lui Bush pentru mine. Gropile din Bucuresti s-au astupat, schimbarea orei n-a mai contat(pentru ca acum pot sa dorm toata ziua – liber de summit, ştiţi;) ), mancarea avea gust exact ca cea de la restaurantele de lux (mananc la televizor si vazandu-l pe Bush asa de aproape mi-am imaginat ca sunt la un pranz de afaceri cu el).  Bush a adus primăvara în sufletul meu şi America în România. Blocurile gri din Bucureşti s-au transformat în zgarie nori şi trotuarele ponosite în covoare roşii. Chiar şi domnul Băsescu îmi pare ceva mai simpatic şi mai puţin farsor. Ţin să menţionez că l-am votat moral pe Băsescu – pentru că nu aveam 18 ani atunci – şi am fost foarte fericită că a câştigat. Între timp însă lucrurile s-au schimbat şi mă întreb dacă chiar eram bătută-n cap atunci sau a fost doar naivitatea vârstei şi a românului în general care nu încetează să spere. Cred că atunci când speranţa a ieşit din ea, cutia Pandorei se afla undeva prin România, nu de alta dar n-am văzut oameni care să spere mai mult şi mai fără temei decât românii. Tot sperăm de 18 ani (speranţa îşi sărbătoreşte majoratul), fără ca vreodată ceva să ne arate că merită să sperăm. Am început să mă simt ca un străin (genul nu mai contează aici) în ţara mea, vorba lui Paler. Oare cum s-o simţi Bush atunci în ţara mea? :) )

La discursul lui Bush am putut asista la amestecul politicienilor şi claselor politice, şi mi-a rămas în minte faţa lui Adrian Năstase, plasat undeva mai în spate, care tot căuta să aibă o vedere mai bună la Tufiş. Venirea lui Bush parcă i-a mai umanizat pe politicieni. Vreau să mărturisesc că Năstase mi-a fost foarte antipatic când era la putere, şi-l aplaudam pe Iliescu când îi mai ardea câte una(la figurat). De când l-am descoperit mai bine pe Băsescu însă şi de când Năstase s-a mai îndepărtat de scena politică, mi-a devenit mai simpatic. Măcar el avea aura aia serioasă când vorbea şi nu se temea să pară nesuferit, în timp ce Băsescu minte şi manipulează vrând să pară şi simpatic în acelaşi timp. Hai că parcă e cam mult, să nu întindem coarda.

La final, îmi vine în minte o vorba din popor care e la fel de actuală astăzi ca şi atunci: Cine-a stat cinci ani la ruşi, nu poate gândi ca Bush.. am putea înlocui ”ruşi” cu securitate pentru a actualiza puţin zicala:)) Aviz „democraţilor-liberali” de astăzi.

P.S. Titlul nu este o aluzie la aspectul fizic al domnului Bush, deşi este un bărbat chipeş ;)) Doar că atunci când n-ai bani, mai înlocuieşti brazii cu tufişuri, măcar alea se găsesc peste tot şi sunt moca, doar suntem în România.  

                                                                                                                               Bianca

h1

Just wondering..

aprilie 2, 2008

Maine dimineata ma voi intoarce din “mini-vacanta” pe care am primit-o majoritatea odata cu Summit-ul NATO. Ma voi intoarce in Bucuresti (P.S.: Sunt din Focsani, Vrancea- nu imi place sa spun “provincie” pentru ca suna de parca as fi de pe alta planeta)..Ma gandeam, oare am chef de Bucuresti sau are Bucurestiul chef de mine? Inca nu m-am hotarat pentru ca am ajuns sa spun acasa si la apartamentul meu micut si frumos din capitala.
Anyway, am vazut astazi la stiri cum Tatulici lua “pulsul” tarii intreband niste oamenii simpli ce inseamna pentru ei Summitul NATO..Foarte buna intrebarea! Pentru noi, cei care nu suntem jurnalisti, politicieni ( inca :D ) ce inseamna acest Summit? Pentru mine inseamna cateva zile libere; curatenie in Bucuresti; haos in trafic; multa expunere pentru tara noastra si pentru probleme din zona Marii Negre; posibil mai multe investitii straine; numar mai mare de turisti; sper la o schimbare de atitudine fata de tarisoara noastra, fata de romani in general; sprijin din partea S.U.A in diverse proiecte, dar si din partea altor state membre; respect; recunoastere pentru Romania, in sensul ca este pusa pe harta ca putere miliara…si probabil mai sunt destule lucruri care nu imi vin in minte la ora asta tarzie!
Pentru voi ce inseamna Summitul NATO desfasurat in Bucuresti zilele acestea?
Andra
 

h1

A fost sau nu a fost sa fie…

aprilie 2, 2008

Prima data cand am vazut la stiri ca domnul presedinte Basescu a accidentat usor o masina si apoi s-a dus umil la sectia de politie unde a raportat accidentul si a primit 3 puncte penalizare ca orice cetatean onest, m-am gandit, involuntar – ce bine gandit! Acum, dupa ce subiectul a luat amploare si s-au dezvaluit tot felul de detalii picante prin presa am realizat ca eu sunt putin cam nerealista…inca cu gandul la politica de Hollywood. Initial gandise mintea mea “bolnavioara” ca un astfel de accident ar favoriza un presedinte dornic de simpatia poporului – care sinceri sa fim a scazut de cand cu atacul asupra tonomatelor. Cum anume va intrebati? Pai intr-o lume corupta, populata de oligarhi, in care sotiile premierilor (vorbesc in general, nu ma refer la cineva in mod special :) ) ) stiu sa se foloseasca de legea gandita pentru cei nefavorizati – exista o lege prin care oamenii care nu se pot deplasa la sectia de politie pot cere in scris politistilor sa vin la domiciliul lor. Iar cand impertinenta unei astfel de doamne este atat de mediatizata, brusc apare un presedinte care stie ca nimeni nu este mai presus de lege si comportandu-se ca un oarecare muritor atrage simpatia opiniei publice, buimacita de felul in care oamenii momentului “isi bat joc de noi.”

Punct ochit, punct lovit. Insa dupa cum au decurs ulterior evenimentele mi-am dat seama ca domnul presedinte nu are pe cineva in echipa sa care sa gandeasca un joc atat de pervers cu mintile alegatorilor. Asta e, nu suntem toti Robert de Niro (referire la filmul Inscenarea) si nici viata nu copiaza arta! Sau in viata e mai rau? Oare? (acum urmeaza un ras diabolic)

 by Ana Cristina

h1

Foaie verdeee politist..

martie 30, 2008

Foaie verde si-o aluna,

Hai politia romana!

Ieri am plecat din casa nu prea fericita (a fost una din zilele acelea in care n-am avut chiar cea mai buna decolare din pat) si ma indreptam catre facultate. In timp ce rulam resemnata cu 30km/h pe minunatele bulevarde din Bucuresti, observam cum frumoasa noastra capitala a inverzit. Nu, nu de la ghivecele cu copacei care au rasarit din senin pe rondurile de pe langa Cotroceni (si care probabil dupa ce se termina summitul o sa impodobeasca curtile vilelor edililor), ci de la gecutele si vestutele vesele ale politistilor romani. Cum a venit primavara cu adiere de summit, cum a inverzit Bucurestiul de politisti pe toate stradutele. Pe bulevardele mari avem chiar oferta speciala, 1politist+ 9gratis la fiecare intersectie. Oamenii sunt voiosi, dirijeaza cu frenezie circulatia care functioneaza sublim(dintr-un drum de o ora 5minute mergi si 55 stai in coloana si privesti la copaceii verde fosforescent care dau din manute).

Ca tot am pomenit de cum functioneaza circulatia, nu mare mi-a fost mirarea sa vad un politist intr-o zi care facea semne de zor soferilor sa mearga inainte, fara sa observe ca din partea cealalta veneau alte masini care aveau verde la semafor si a caror traiectorie se intersecta cu a celorlalti fara urma de indoiala. Probabil voia si el sa vada cum arata un accident in lant pe viu.

Dar sa revin asupra venirii primaverii si infloririi politistilor pe strazi. Cum stateam eu plictisita la un semafor, observ un politist voios nevoie mare care zambea, se intindea, se mai mangaia pe burta, apoi pe sub sapca. Uitandu-te la el simteai bucuria vietii (a vietii de politist). Vreau sa-i multumesc pe aceasta cale pentru ca m-a facut sa zambesc. Mai exista si politisti simpatici. Totusi, ma intrebam cum a scapat in intersectia aceea, de altfel o intersectie importanta(cea din Piata Romana), fara sa aiba un fizic atletic, cum am inteles ca se cere de summit. Poate voiosia lui a fost cea care l-a propulsat - daca n-ai aspect fizic macar sa inveselesti cetatenii care si asa au nervii la pamant.

Daca ne gandim mai profund, politistii au si ei o misiune ingrata. Pana la urma, nu e chiar placut sa stai intr-o intersectie si sa te uiti la pasarele si sa gesticulezi caraghios stiind ca toti soferii te injura in gand de mama focului. Ar trebui sa li se dea spor pentru risc de blesteme si daune fizice provocate de ganduri negre si injuraturi. Dar cum sa nu te enervezi cand vezi cum circulatia care oricum e la pamant, coboara in subteran din cauza unor impaiati care dau din maini patrunsi de misiunea de maxima importanta pe care o au (ca o opinie pur personala, mie mereu mi s-a parut ca politistii mai rau incurca circulatia).

In incheiere, as vrea sa salut toti politistii care m-au oprit, mi-au zambit, m-au invitat in club, mi-au facut urari de bine si nu mi-au dat amenda. Mai exista si oameni deosebiti in politia romana, ce pot sa spun:))

                                                                                                 Bianca

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.