A fost sau nu a fost sa fie…
aprilie 2, 2008 Prima data cand am vazut la stiri ca domnul presedinte Basescu a accidentat usor o masina si apoi s-a dus umil la sectia de politie unde a raportat accidentul si a primit 3 puncte penalizare ca orice cetatean onest, m-am gandit, involuntar – ce bine gandit! Acum, dupa ce subiectul a luat amploare si s-au dezvaluit tot felul de detalii picante prin presa am realizat ca eu sunt putin cam nerealista…inca cu gandul la politica de Hollywood. Initial gandise mintea mea “bolnavioara” ca un astfel de accident ar favoriza un presedinte dornic de simpatia poporului – care sinceri sa fim a scazut de cand cu atacul asupra tonomatelor. Cum anume va intrebati? Pai intr-o lume corupta, populata de oligarhi, in care sotiile premierilor (vorbesc in general, nu ma refer la cineva in mod special 
) ) stiu sa se foloseasca de legea gandita pentru cei nefavorizati – exista o lege prin care oamenii care nu se pot deplasa la sectia de politie pot cere in scris politistilor sa vin la domiciliul lor. Iar cand impertinenta unei astfel de doamne este atat de mediatizata, brusc apare un presedinte care stie ca nimeni nu este mai presus de lege si comportandu-se ca un oarecare muritor atrage simpatia opiniei publice, buimacita de felul in care oamenii momentului “isi bat joc de noi.”
Punct ochit, punct lovit. Insa dupa cum au decurs ulterior evenimentele mi-am dat seama ca domnul presedinte nu are pe cineva in echipa sa care sa gandeasca un joc atat de pervers cu mintile alegatorilor. Asta e, nu suntem toti Robert de Niro (referire la filmul Inscenarea) si nici viata nu copiaza arta! Sau in viata e mai rau? Oare? (acum urmeaza un ras diabolic)
by Ana Cristina
Am impresia că mulţi români cred că în ţara noastră metoda sigură ca politicienii să facă treabă e să aibe calităţi morale de genul: sinceritate (se duce chiar până la transparenţă totală a vieţii), patriotism (interesele poporului, bla, bla) sau altele de felul ăsta. De parcă omul politic a ajuns acolo pentru popor… asta nu o mai cred nici copiii de clasa a 3-a. De parcă omul politic nu are şi el o viaţă privată… cum e prins de paparazzi, cum e înfierat, de parcă tre să ne spună nouă şi ce a supt de la mă-sa.
Ca să ajung la ce zici tu, mi se pare irelevant că e o mişcare electorală sau nu. Important e că a respectat legea. Cetăţenii sunt de vină, pentru că pândesc aceste ocazii, încercând să-l prindă pe politician cu “strategia”.
Toate aceste detalii nesemnificative ne fac să pierdem din vedere calităţile cu adevărat necesare unui om politic: profesionalism, capacitatea de a guverna/conduce/proiecta legi etc., respectul pentru lege. Ce dacă e el cinstit şi vorbeşte frumos dacă nu are habar cum se exercită o funcţie publică cu competenţă.
Trebuie să înţelegem că omul nu intră în politică de dragul poporului (sau doar de dragul poporului). E normal să aibă şi el nişte interese. Atât timp cât el îşi face treaba şi respectă legea nu ar trebui să ne intereseze altceva. Ce dacă omul vrea să se îmbogăţească. E asta un delict? Atât timp cât respectă legea şi îşi face treaba e ireşevant dacă se îmbogeşte sau nu. Singura cale de a avea politicieni profesionişti este de a-i privi ca pe nişte profesionişti, nu ca pe trimişii lui Dumnezeu pe pământ, imaculaţi moral, fără interese proprii şi viaţă privată.
Evident că au o vină în perpetuarea acestei clase politice în care morala (sau mimarea ei), şi nu profesionalismul aduc voturi, toţi cei care promovează ştirile mondene din politică şi cei care desfac firul în patru în cazuri ca cel de faţă.
Mai bine decât să ne întrebăm dacă mişcarea e una electorală sau nu, am putea să analizăm activitatea reală şi relevantă a omului politic: proiectele sale, modul în care şi-a exercitat funcţia, dacă şi-a îndeplinit obiectivele.
Asta să fie blestemul comunismului?! Ne-a făcut să căutăm morala imacultată şi acolo unde ar trebui să căutăm profesionalismul?!
[...] 3, 2008 in Politică la firul ierbii… by mariusic by mariusic O replică la “A fost sau a nu fost să fie“, articol pe care l-am citit pe blogul echipei [...]