and again…

Si cum aterizai si eu din nou pe planurile mioritice, cum ma calcai in ditamai balta…deee ploaia asta…

Sa imi revin…Saptamana trecuta am fost in Lisabona, deci nu am savurat spectacolul oferit de summit-ul NATO, iar presa portugheza a scris mai nimic despre el…se pare ca mare uimire a portughezilor a fost lipsa Carlei Bruni.
Si cum va spuneam, portughezii mai calzi decat romanii, asta se observa si din modul in care isi intind toti rufele la geam, in vazul tuturor turistilor; un fel de apropiere mai ciudata fata de straini, sa zicem…
Mi-au placut cartierele vechi, Alfama, Belem, am fost impresionata de Muzeul de Arta Contemporana si de stradutele inguste. In schimb am elogiat siguranta pe care o ai in Bucuresti pe timp de noapte; in Lisabona noaptea, daca mergi pe strazi nu iti doresti decat sa fii ignorat, adrenalina creste cu fiecare pas si asta in zona centrala a orasului; nu vreau sa imi inchipui ce inseamna un cartier marginas.
Nu sunt adepta impresiilor de genul “Ce educati si ce evoluati sunt ei, iar noi suntem…” Si asta pentru ca am vazut mai multi infractori decat la noi, mai multi copii necontrolati ce tipa, se drogheaza in plina strada decat am vazut in toate cluburile underground din Bucuresti, am vazut femei needucate care isi folosesc varsta in cel mai grotesc mod si am simtit frica la fiecare colt de strada.
Imi place Romania, iubesc ignoranta noastra, si ador cliseul “Nicaieri nu-i ca acasa”.

Aceiasi Sammy, Mereu Andra

Putin rulz the world(punct).

Ucraina şi Macedonia nu intră în NATO că aşa vrea muşchiu* rusesc al lui Putin, muşchii lui Bush şi al lui Băse sunt nesemnificativi. Apreciez totuşi faptul că Băsescu a susţinut intrarea Ucrainei, chiar şi de faţadă dacă a fost, măcar a fost. De summit, nu mi-a mai venit să arunc cu ouă ( ale lui Năstase) în tv când a apărut Băsescu. Păcat că nu e summit mai des. Iuscenko mi-e simpatic, nu ştiu de ce, poate şi faza cu otrăvitul e un motiv. Apreciez că luptă să-i mai scoată pe ucrainieni un pic din înapoiere. Aş fi vrut să intre Ucraina. Dar există Putin..

În fine, nu contează ce vreau eu.. Acum vă voi reda dialogul (din mintea mea) a lui Putin cu el însuşi înainte şi după venirea la summit.

Înainte de summit: 

Putin: Georgel se crede smecher, zice că vine să mă spioneze, chiar are tupeu tipu

TotPutin: Visează şi el..visează..să fim îngăduitori. Oricum şi-o ia în bot, o să-i fac o vizită neanunţată, să se calmeze.

După summit:

Putin: Hehe, i-am potolit pe băieţii buni. După ce l-am surpins pe Georgică Bush (să-i fi văzut faţa când am apărut, ziceai că tocmai i-a aruncat Bin Laden o bombă în pantaloni) şi-a adus aminte să facă şi plecăciunea:))

TotPutin: Ăsta chiar credea că se bagă în Ucraina şi Georgia( o fi semănând ea la nume cu el, da nu i-o dau) şi că eu îl las să se destrăbăleze?!!

P: Lasă că i-am arătat eu cine e tătucu, şi lui şi lu neica nimeni ăla de Băsescu. Se vede că aştia n-au mai consumat de mult o vodkă, să vadă unde e tăria.

TP: Păcat că a mai trebuit să mă deranjez să mă deplasez până la neînsemnaţii ăştia.. nu ştiu ce a fost în capul lor când s-au gândit să se bage la mine pe teritoriu. Bine că s-au calmat uşor.

Summitul a fost marea umilire a lumii. NATO a îngenuncheat în faţa Rusiei. Putin nu putea să arate mai clar de atât că el face jocurile în lume. Cine nu ascultă, îi taie gazu*! În locul lui Bush m-aş fi dus draq acasă şi m-aş fi apucat de agricultură. Putin le-a arătat maxima umilire, nu s-a deranjat nici măcar să le spună dacă vine şi când. Şi cum a venit, cum s-a făcut ca el. Putea mai bine să bată din palme din Rusia, că oricum toţi se aliniau. NATO a vrut Georgia şi Ucraina, Putin n-a vrut, deci nici NATO n-a mai vrut. Clar?? Se întrevede un nou mare dictator la orizont, Volodea, vorba (grea a) lui Ciutacu.

Mai rămâne să se integreze NATO în Rusia şi consider spectacolul complet.

Because Putin said so!

Bianca

Sa fie intr-un ceas bun…

…asta pare sa fie vorba preferata a romanilor, care aflati intr-o perpetua copilarie plina de candoare, inca cred in Mos Craciun…pardon, in importanta primului ceas al unui proiect…

Ma numesc Ileana si mi-e rusine sa spun ca nu am avut pana acum timpul necesar (si nici netul—multumim Airbites, sa fie intr-un ceas bun cand fac reclamatie) sa scriu pe blogul echipei. Cum este primul meu entry, o sa incep cu o scurta descriere a mea si a activitatii mele pe acest blog.

Sunt considerata de multi un mic hater, desi ironiile mele se vor a fi constructive. Incerc sa tin cont de parerile celorlati, desi stiu ca am intotdeauna dreptate. In fiecare zi ma uit in oglinda si-mi zic ca sunt cea mai desteapta si cea mai draguta fata… a tatei. In urmatoarele 5 minute realizez ca sunt si singura, dar asta e un detaliu mai putin important. Imi place sa ma autocritic, pentru a fi cat mai blanda cu propria-mi persoana.

Urasc cliseele, rateurile si metaforele ieftine. Nu-mi place sa bat campii pentru ca stiu ca nu in asta consta creativitatea. Nu sunt definita nici prin prisma campiilor verzi, nici prin comparatii fara sens. Sper ca entry-urile mele vor fi concise, ironice pe alocuri si nu pe gustul tuturor.

Ma inclin usor,

Ileana

O, Bush frumos!

Căutam o poză cu domnul Bush de la sosirea în ţară, şi în timp ce scriam “venirea lui..”(Bush bineinteles) calculatorul (motorul de cautare yahoo) imi dadea urmatoarele sugestii (tin sa mentionez ca prima a fost venirea primaverii:)) – adevarul e ca primavara a venit cu Bush la noi, sau a venit ca sa-l intampine pe Bush, încă nu m-am hotărât)..venirea lui Iisus Hristos, venirea lui Ceausescu la putere:)) Uite că există alţii mai celebri ca Bush, sîc :p

Scopul acestui entry este de a vă împartasi sentimentele mele provocate de venirea lui Bush. De cum a pasit presedintele american pe tărâm romanesc, parca m-am mutat in Hawaii cel putin, desi ma gandesc serios la o combinatie intre Las Vegas, Dubai si Paris. In acel moment am simtit cum toate problemele mele s-au rezolvat, cred ca la fel si ale voastre. Chiar si oamenii strazii cred ca au simtit cum li se umple stomacul si cum brusc locuiesc într-o vila, langa un semineu.

Anyway, sa revenim la ce a adus venirea lui Bush pentru mine. Gropile din Bucuresti s-au astupat, schimbarea orei n-a mai contat(pentru ca acum pot sa dorm toata ziua – liber de summit, ştiţi;) ), mancarea avea gust exact ca cea de la restaurantele de lux (mananc la televizor si vazandu-l pe Bush asa de aproape mi-am imaginat ca sunt la un pranz de afaceri cu el).  Bush a adus primăvara în sufletul meu şi America în România. Blocurile gri din Bucureşti s-au transformat în zgarie nori şi trotuarele ponosite în covoare roşii. Chiar şi domnul Băsescu îmi pare ceva mai simpatic şi mai puţin farsor. Ţin să menţionez că l-am votat moral pe Băsescu – pentru că nu aveam 18 ani atunci – şi am fost foarte fericită că a câştigat. Între timp însă lucrurile s-au schimbat şi mă întreb dacă chiar eram bătută-n cap atunci sau a fost doar naivitatea vârstei şi a românului în general care nu încetează să spere. Cred că atunci când speranţa a ieşit din ea, cutia Pandorei se afla undeva prin România, nu de alta dar n-am văzut oameni care să spere mai mult şi mai fără temei decât românii. Tot sperăm de 18 ani (speranţa îşi sărbătoreşte majoratul), fără ca vreodată ceva să ne arate că merită să sperăm. Am început să mă simt ca un străin (genul nu mai contează aici) în ţara mea, vorba lui Paler. Oare cum s-o simţi Bush atunci în ţara mea? )

La discursul lui Bush am putut asista la amestecul politicienilor şi claselor politice, şi mi-a rămas în minte faţa lui Adrian Năstase, plasat undeva mai în spate, care tot căuta să aibă o vedere mai bună la Tufiş. Venirea lui Bush parcă i-a mai umanizat pe politicieni. Vreau să mărturisesc că Năstase mi-a fost foarte antipatic când era la putere, şi-l aplaudam pe Iliescu când îi mai ardea câte una(la figurat). De când l-am descoperit mai bine pe Băsescu însă şi de când Năstase s-a mai îndepărtat de scena politică, mi-a devenit mai simpatic. Măcar el avea aura aia serioasă când vorbea şi nu se temea să pară nesuferit, în timp ce Băsescu minte şi manipulează vrând să pară şi simpatic în acelaşi timp. Hai că parcă e cam mult, să nu întindem coarda.

La final, îmi vine în minte o vorba din popor care e la fel de actuală astăzi ca şi atunci: Cine-a stat cinci ani la ruşi, nu poate gândi ca Bush.. am putea înlocui ”ruşi” cu securitate pentru a actualiza puţin zicala:)) Aviz „democraţilor-liberali” de astăzi.

P.S. Titlul nu este o aluzie la aspectul fizic al domnului Bush, deşi este un bărbat chipeş ;)) Doar că atunci când n-ai bani, mai înlocuieşti brazii cu tufişuri, măcar alea se găsesc peste tot şi sunt moca, doar suntem în România.  

                                                                                                                               Bianca

Just wondering..

Maine dimineata ma voi intoarce din “mini-vacanta” pe care am primit-o majoritatea odata cu Summit-ul NATO. Ma voi intoarce in Bucuresti (P.S.: Sunt din Focsani, Vrancea- nu imi place sa spun “provincie” pentru ca suna de parca as fi de pe alta planeta)..Ma gandeam, oare am chef de Bucuresti sau are Bucurestiul chef de mine? Inca nu m-am hotarat pentru ca am ajuns sa spun acasa si la apartamentul meu micut si frumos din capitala.
Anyway, am vazut astazi la stiri cum Tatulici lua “pulsul” tarii intreband niste oamenii simpli ce inseamna pentru ei Summitul NATO..Foarte buna intrebarea! Pentru noi, cei care nu suntem jurnalisti, politicieni ( inca ) ce inseamna acest Summit? Pentru mine inseamna cateva zile libere; curatenie in Bucuresti; haos in trafic; multa expunere pentru tara noastra si pentru probleme din zona Marii Negre; posibil mai multe investitii straine; numar mai mare de turisti; sper la o schimbare de atitudine fata de tarisoara noastra, fata de romani in general; sprijin din partea S.U.A in diverse proiecte, dar si din partea altor state membre; respect; recunoastere pentru Romania, in sensul ca este pusa pe harta ca putere miliara…si probabil mai sunt destule lucruri care nu imi vin in minte la ora asta tarzie!
Pentru voi ce inseamna Summitul NATO desfasurat in Bucuresti zilele acestea?
Andra 

A fost sau nu a fost sa fie…

Prima data cand am vazut la stiri ca domnul presedinte Basescu a accidentat usor o masina si apoi s-a dus umil la sectia de politie unde a raportat accidentul si a primit 3 puncte penalizare ca orice cetatean onest, m-am gandit, involuntar – ce bine gandit! Acum, dupa ce subiectul a luat amploare si s-au dezvaluit tot felul de detalii picante prin presa am realizat ca eu sunt putin cam nerealista…inca cu gandul la politica de Hollywood. Initial gandise mintea mea “bolnavioara” ca un astfel de accident ar favoriza un presedinte dornic de simpatia poporului – care sinceri sa fim a scazut de cand cu atacul asupra tonomatelor. Cum anume va intrebati? Pai intr-o lume corupta, populata de oligarhi, in care sotiile premierilor (vorbesc in general, nu ma refer la cineva in mod special ) ) stiu sa se foloseasca de legea gandita pentru cei nefavorizati – exista o lege prin care oamenii care nu se pot deplasa la sectia de politie pot cere in scris politistilor sa vin la domiciliul lor. Iar cand impertinenta unei astfel de doamne este atat de mediatizata, brusc apare un presedinte care stie ca nimeni nu este mai presus de lege si comportandu-se ca un oarecare muritor atrage simpatia opiniei publice, buimacita de felul in care oamenii momentului “isi bat joc de noi.”

Punct ochit, punct lovit. Insa dupa cum au decurs ulterior evenimentele mi-am dat seama ca domnul presedinte nu are pe cineva in echipa sa care sa gandeasca un joc atat de pervers cu mintile alegatorilor. Asta e, nu suntem toti Robert de Niro (referire la filmul Inscenarea) si nici viata nu copiaza arta! Sau in viata e mai rau? Oare? (acum urmeaza un ras diabolic)

 by Ana Cristina

13 echipe la Comunicare politica

Luni 31 martie s-a incheiat perioada de inscriere la Olimpiadele Comunicarii, iar astazi ( de fapt ieri ca este trecut de 12) am avut placerea sa aflam ca la proba de Comunicare Politica s-au inscris doar 13 echipe!!! Sper ca asta e o veste buna pentru noi, adica mai putina concurenta ar trebui sa insemne mai multe sanse, insa 13 echipe pot reprezenta creme de la creme daca s-au incumetat sa participe. De acest aspect ne putem convinge – atat noi cat si juriul – doar cu ocazia interviului de miercuri , 9 aprilie.

In continuare as vrea sa transmit calduroase salutari tuturor echipelor care participa la Olimpiadele Comunicarii! Bafta!

I’m living in another world…

   “Eu sunt slaba, fa-ma tare…asa de tare incat nimic pe lumea asta sa nu ma darame…” asa ii spuneam mamei cand eram mica si cand ma alinta , acum sunt mare, nu stiu cat de tare, dar nici slaba nu sunt

Stateam acum doua zile la o masa, undeva intr-o cafenea…eram multi, ne cunosteam de o viata si discutam…Cu sau fara prejudecati, judecam involuntar…uneori, de cele mai multe ori judecam in cunostiinta de cauza. Paradoxul este ca niciodata nu ne punem intrebarea cea mare “Cum as reactiona eu in situatia asta? Si ceilalti cum ar privi reactia mea?” .

Si subiectul atent dezbatut era…”chiria pe care politicienii o platesc”.  Si hop aud in dreapta ” eu nu as putea dom’le sa profit asa in locul lor…cum sa stau intr-o casa a carei chirie valoreaza in jur de 6000 de euro pe luna, iar eu sa platesc 300?!” Iar acum intervin…hai sa fim seriosi, pe cine mintim?! Eu as sta intr-o casa a carei chirie valoreaza 6000 de euro, iar eu as plati numai 300…hmmm…Si sa fim si mai cinstiti, cu totii am face asta. Ca unii ne ascundem dupa o perdea murdara sau nu, asta e altceva…

Just Andra Sammy

Foaie verdeee politist..

Foaie verde si-o aluna,

Hai politia romana!

Ieri am plecat din casa nu prea fericita (a fost una din zilele acelea in care n-am avut chiar cea mai buna decolare din pat) si ma indreptam catre facultate. In timp ce rulam resemnata cu 30km/h pe minunatele bulevarde din Bucuresti, observam cum frumoasa noastra capitala a inverzit. Nu, nu de la ghivecele cu copacei care au rasarit din senin pe rondurile de pe langa Cotroceni (si care probabil dupa ce se termina summitul o sa impodobeasca curtile vilelor edililor), ci de la gecutele si vestutele vesele ale politistilor romani. Cum a venit primavara cu adiere de summit, cum a inverzit Bucurestiul de politisti pe toate stradutele. Pe bulevardele mari avem chiar oferta speciala, 1politist+ 9gratis la fiecare intersectie. Oamenii sunt voiosi, dirijeaza cu frenezie circulatia care functioneaza sublim(dintr-un drum de o ora 5minute mergi si 55 stai in coloana si privesti la copaceii verde fosforescent care dau din manute).

Ca tot am pomenit de cum functioneaza circulatia, nu mare mi-a fost mirarea sa vad un politist intr-o zi care facea semne de zor soferilor sa mearga inainte, fara sa observe ca din partea cealalta veneau alte masini care aveau verde la semafor si a caror traiectorie se intersecta cu a celorlalti fara urma de indoiala. Probabil voia si el sa vada cum arata un accident in lant pe viu.

Dar sa revin asupra venirii primaverii si infloririi politistilor pe strazi. Cum stateam eu plictisita la un semafor, observ un politist voios nevoie mare care zambea, se intindea, se mai mangaia pe burta, apoi pe sub sapca. Uitandu-te la el simteai bucuria vietii (a vietii de politist). Vreau sa-i multumesc pe aceasta cale pentru ca m-a facut sa zambesc. Mai exista si politisti simpatici. Totusi, ma intrebam cum a scapat in intersectia aceea, de altfel o intersectie importanta(cea din Piata Romana), fara sa aiba un fizic atletic, cum am inteles ca se cere de summit. Poate voiosia lui a fost cea care l-a propulsat - daca n-ai aspect fizic macar sa inveselesti cetatenii care si asa au nervii la pamant.

Daca ne gandim mai profund, politistii au si ei o misiune ingrata. Pana la urma, nu e chiar placut sa stai intr-o intersectie si sa te uiti la pasarele si sa gesticulezi caraghios stiind ca toti soferii te injura in gand de mama focului. Ar trebui sa li se dea spor pentru risc de blesteme si daune fizice provocate de ganduri negre si injuraturi. Dar cum sa nu te enervezi cand vezi cum circulatia care oricum e la pamant, coboara in subteran din cauza unor impaiati care dau din maini patrunsi de misiunea de maxima importanta pe care o au (ca o opinie pur personala, mie mereu mi s-a parut ca politistii mai rau incurca circulatia).

In incheiere, as vrea sa salut toti politistii care m-au oprit, mi-au zambit, m-au invitat in club, mi-au facut urari de bine si nu mi-au dat amenda. Mai exista si oameni deosebiti in politia romana, ce pot sa spun:))

                                                                                                 Bianca

Life is an ilusion…

 Pare un cliseu dintr-un film vechi atunci cand ni se spune ca noi, cei mai “tineri”, luam viata ca pe ceva ce ni se cuvine..prea tarziu insa ne dam seama ca este o realitate.  Zilele trecute eu si prietenii mei, colegii mei de generatie, ne-am trezit la realitate – viata atarna doar de un fir de par! Ne-a fost demonstrat ca viata este uneori de o cruzime infioratoare! Trei prieteni au plecat dintre noi ca si cand nu ar fi fost…Drumurile noastre nu se vor opri aici, chiar daca ale lor au fost curmate, insa vom fi nevoiti sa ne urmam visele fara ei alaturi.

Ne temem atat de mult de sfarsit incat ne construim propria realitate in care Noi suntem feriti de tragedii, trairi dureroase, de momente nefericite..De fapt, traim in iluzie, in iluzia vietii! Daca intr-adevar fiecare are un traseu de la care nu ne putem abate, tot ceea ce putem face este sa ne bucuram de fiecare clipa!

Si totusi, cea mai dureroasa dintre trairi ar fi uitarea…sa ii uitam acolo, intr-un colt de cimitir. Nu va vom uita niciodata, Bogdan, Razvan si Alex!

Andra Alexandru